Moment de cumpana

Si daca toate acestea sunt din pricina contextului? Nu are cum...Ea te-a iubit din clipa cand te-a vazut a simtit ca esti special! Deci vrei sa spui ca indiferent de situatie, eram la fel? Doi straini care s-au atasat intr-o circumstanta infantila ,care ajung sa isi arda simturile pentru a cauta in scrum raspunsul legaturilor dintre ei...am fost doi straini care intr-un univers paralel erau o unitate. Doi insi carora le placea secretul, discretia si simplitatea complexa in care traiau... Cu adevarat! Tu in interiorul tau stii adevarul pe care nici unul nu l-ati aratat vreodata...nu era nevoie...in lumea voastra toata aceasta tacere era mai evidenta decat cuvintele....si de ce te mahnesti atunci? Pentru simplul fapt ca vreau mai mult dar mai putin sigur e mai bine, pentru ca stiu adevarul si traiesc intr-o continua minciuna, pentru ca fara ea e o liniste ucigasa si cu ea un zgomot frenetic....tu nu intelegi ca nu am de ales, dar mintea mea vrea doua variante? Ea gandeste dupa niste principii si acum ca a gasit ceva diferit trebuie sa-si inselat ratiunea pentru a accepta mai usor realitatea naucitoare. Si acum ce? O voi lasa sa plece asa? Fara sa imi dea o expicatie? Nu e permis asa ceva, v-a trebuii sa o omor cu intrebari si sa o oblig sa ma loveasca cu cruntul adevar. Vreau sa simt cum lumea mi se distruge si cerul universului meu se sparge in mii de bucatele. Daca ea a hotarat sa plece din lumea noastra nu o voi lasa sa ma abandoneze aici. Daca ea a vrut sa vada din nou realitatea atunci eu nu voi sta aici sa pierd vreme singura. Am de gand sa infrunt realitatea cruda, dupa atata timp am de gand sa ies la suprafata si sa ii fiu alaturi. Sa ma apropii tot mai tare de ea chiar daca ma respinge, daca ea a vrut sa ma omoare atunci voi fi umbra ce o va insotii mereu...voi aduce lumina in viata ei ca sa ma poata vedea, sa stie ca sunt acolo. Toata dorinta nebuna ce i-o purtam in suflet m-a facut sa ma deschid in fata ei ca un cadavru disecat si atunci ea a zarit gaura infernului ce se ascundea in interiorul meu. Eu am vrut sa ascund asta de ea, nu am vrut sa ma cunoasca asa, intunericul era secretul pe care trebuia sa il pastez! S-a terminat cum nu trebuia, defapt nu trebuia sa se termine! Asta era o iubire infinita dar asa cum moartea te ia prin surpindere ma puteam astepta la orice. O urasc, o ura intensa care ma face sa o iubesc tot m-ai mult. Ce mi-a facut m-a distrus, sunt irecuperabil. Nu ma mai regasesc. "Asa trebuia sa fie." mi-a spus ea si o cred, am incredere in fiecare cuvant al ei... Dar simt ca e prima oara cand ma minte si cand imi ascunde ceva. O simt departe desi acum o tin in brate. Vreau sa o sarut dar buzele ii sunt pecetluite. Vreau sa o sarut si sa o fac sa regrete atat de tare ce a zis incat sa o cuprinda sentimentul de sinucidere. O iubesc si ii vreau raul! Am innebunit... Vreau sa o omor. Ce mi se intampla? Defapt vreau sa ma omor pe mine, dar o sa o fac sa sufere. O vreau acum desi o am. O vreau! Era aici, inca era aici. Nu a fugit chiar daca m-a chinuit. Poate ca inca ma mai vrea, dar sufletul meu a fost prea mult timp amagit sa isi mai poata da seama. Se uita la mine. Oare la ce se gandeste? Simt cum se aproprie de mine, ii vad privirea insistenta si inflacarata care ma fixeaza. O doamne! Se aproprie de mine... Ce vrea? Ce vreau eu? Nu inteleg ce se intampla. M-am pierdut intr-un oras pe care il cunosc. Totul e la fel dar schimbat, de data asta este intuneric, o bezna naucitare ce te ingrozeste. Si atunci am izbit-o de perete, mi-am lipit palmele de soldurile ei si mi-am apropiat buzele de ale ei. Nu i-am dat dreptul sa se gandeasca, am lasat-o atata timp sa ganeasca si s-a ajuns la asta. Gata! Nu ii mai permit sa aleaga si pentru mine.Stiu ce simte si nu imi pasa de nici o consecinta nu imi pasa cata lume ranesc sau ucid cu asta! Buzele noastre se contopeau si stiam ca e ceea ce trebuia sa fie. Din ochii ei blanzi incepu sa curga rauri de lacrimi fierbinti care se scurgeau pe pieptul ei. M-a cuprins in brate si m-a strans atat de tare incat simteam ca voi vomita pe ea de emotie. I-am ridicat usor capul, i-am sters lacrimile ce-i ardeau obrazul si i-am sarutat fruntea inflacarata. Mi-a schitat un zambet. Cat de satisfacut eram ca dupa atata timp o puteam consola, o simteam ca si copilul meu desi era mai mare. Putea sa ii alin durerea sa o tin in brate mangaindu-i parul si sa ii spun " Totul va fi bine! Sunt langa tine sa te apar!". Ma simteam asa de bine stiind ca fericirea ei sta in mainile mele, eu alegeam daca sa o strivesc sau sa o trimit in inaltul cerului. Si alesesem sa o iert pentru ca in ochii mei nu gresise. Era inca pur. Dar ciudat, ii eram recunoscator pentru faptul ca m-a lasat sa ii fiu de folos. Da, eram util! Cu tot acest extaz intern ce il aveam o priveam in ochi si simteam ca ma cuprinde un val de pasiune neobisnuita. Ma apropii incet de buzele ei si simt cum respiratia ni se impleteste, iar buzele ei le mangaie pe ale mele. Un sarut simplu si lung ce infiripa scantei...acelasi sarut care ne-a facut sa ne indragostim. Ma fixeaza cu ochii ei negrii si adanci in care ma pierdeam dese ori si coboara usor cu varful limbii pe gatul meu. Simteam cum flacara din mine ma face scrum, cum totul se misca foarte incet limba ei pe gatul meu, palmele ce se plimbau de pe talie pe solduri mangaindu-ma.