Moment de cumpana

Si daca toate acestea sunt din pricina contextului? Nu are cum...Ea te-a iubit din clipa cand te-a vazut a simtit ca esti special! Deci vrei sa spui ca indiferent de situatie, eram la fel? Doi straini care s-au atasat intr-o circumstanta infantila ,care ajung sa isi arda simturile pentru a cauta in scrum raspunsul legaturilor dintre ei...am fost doi straini care intr-un univers paralel erau o unitate. Doi insi carora le placea secretul, discretia si simplitatea complexa in care traiau... Cu adevarat! Tu in interiorul tau stii adevarul pe care nici unul nu l-ati aratat vreodata...nu era nevoie...in lumea voastra toata aceasta tacere era mai evidenta decat cuvintele....si de ce te mahnesti atunci? Pentru simplul fapt ca vreau mai mult dar mai putin sigur e mai bine, pentru ca stiu adevarul si traiesc intr-o continua minciuna, pentru ca fara ea e o liniste ucigasa si cu ea un zgomot frenetic....tu nu intelegi ca nu am de ales, dar mintea mea vrea doua variante? Ea gandeste dupa niste principii si acum ca a gasit ceva diferit trebuie sa-si inselat ratiunea pentru a accepta mai usor realitatea naucitoare. Si acum ce? O voi lasa sa plece asa? Fara sa imi dea o expicatie? Nu e permis asa ceva, v-a trebuii sa o omor cu intrebari si sa o oblig sa ma loveasca cu cruntul adevar. Vreau sa simt cum lumea mi se distruge si cerul universului meu se sparge in mii de bucatele. Daca ea a hotarat sa plece din lumea noastra nu o voi lasa sa ma abandoneze aici. Daca ea a vrut sa vada din nou realitatea atunci eu nu voi sta aici sa pierd vreme singura. Am de gand sa infrunt realitatea cruda, dupa atata timp am de gand sa ies la suprafata si sa ii fiu alaturi. Sa ma apropii tot mai tare de ea chiar daca ma respinge, daca ea a vrut sa ma omoare atunci voi fi umbra ce o va insotii mereu...voi aduce lumina in viata ei ca sa ma poata vedea, sa stie ca sunt acolo. Toata dorinta nebuna ce i-o purtam in suflet m-a facut sa ma deschid in fata ei ca un cadavru disecat si atunci ea a zarit gaura infernului ce se ascundea in interiorul meu. Eu am vrut sa ascund asta de ea, nu am vrut sa ma cunoasca asa, intunericul era secretul pe care trebuia sa il pastez! S-a terminat cum nu trebuia, defapt nu trebuia sa se termine! Asta era o iubire infinita dar asa cum moartea te ia prin surpindere ma puteam astepta la orice. O urasc, o ura intensa care ma face sa o iubesc tot m-ai mult. Ce mi-a facut m-a distrus, sunt irecuperabil. Nu ma mai regasesc. "Asa trebuia sa fie." mi-a spus ea si o cred, am incredere in fiecare cuvant al ei... Dar simt ca e prima oara cand ma minte si cand imi ascunde ceva. O simt departe desi acum o tin in brate. Vreau sa o sarut dar buzele ii sunt pecetluite. Vreau sa o sarut si sa o fac sa regrete atat de tare ce a zis incat sa o cuprinda sentimentul de sinucidere. O iubesc si ii vreau raul! Am innebunit... Vreau sa o omor. Ce mi se intampla? Defapt vreau sa ma omor pe mine, dar o sa o fac sa sufere. O vreau acum desi o am. O vreau! Era aici, inca era aici. Nu a fugit chiar daca m-a chinuit. Poate ca inca ma mai vrea, dar sufletul meu a fost prea mult timp amagit sa isi mai poata da seama. Se uita la mine. Oare la ce se gandeste? Simt cum se aproprie de mine, ii vad privirea insistenta si inflacarata care ma fixeaza. O doamne! Se aproprie de mine... Ce vrea? Ce vreau eu? Nu inteleg ce se intampla. M-am pierdut intr-un oras pe care il cunosc. Totul e la fel dar schimbat, de data asta este intuneric, o bezna naucitare ce te ingrozeste. Si atunci am izbit-o de perete, mi-am lipit palmele de soldurile ei si mi-am apropiat buzele de ale ei. Nu i-am dat dreptul sa se gandeasca, am lasat-o atata timp sa ganeasca si s-a ajuns la asta. Gata! Nu ii mai permit sa aleaga si pentru mine.Stiu ce simte si nu imi pasa de nici o consecinta nu imi pasa cata lume ranesc sau ucid cu asta! Buzele noastre se contopeau si stiam ca e ceea ce trebuia sa fie. Din ochii ei blanzi incepu sa curga rauri de lacrimi fierbinti care se scurgeau pe pieptul ei. M-a cuprins in brate si m-a strans atat de tare incat simteam ca voi vomita pe ea de emotie. I-am ridicat usor capul, i-am sters lacrimile ce-i ardeau obrazul si i-am sarutat fruntea inflacarata. Mi-a schitat un zambet. Cat de satisfacut eram ca dupa atata timp o puteam consola, o simteam ca si copilul meu desi era mai mare. Putea sa ii alin durerea sa o tin in brate mangaindu-i parul si sa ii spun " Totul va fi bine! Sunt langa tine sa te apar!". Ma simteam asa de bine stiind ca fericirea ei sta in mainile mele, eu alegeam daca sa o strivesc sau sa o trimit in inaltul cerului. Si alesesem sa o iert pentru ca in ochii mei nu gresise. Era inca pur. Dar ciudat, ii eram recunoscator pentru faptul ca m-a lasat sa ii fiu de folos. Da, eram util! Cu tot acest extaz intern ce il aveam o priveam in ochi si simteam ca ma cuprinde un val de pasiune neobisnuita. Ma apropii incet de buzele ei si simt cum respiratia ni se impleteste, iar buzele ei le mangaie pe ale mele. Un sarut simplu si lung ce infiripa scantei...acelasi sarut care ne-a facut sa ne indragostim. Ma fixeaza cu ochii ei negrii si adanci in care ma pierdeam dese ori si coboara usor cu varful limbii pe gatul meu. Simteam cum flacara din mine ma face scrum, cum totul se misca foarte incet limba ei pe gatul meu, palmele ce se plimbau de pe talie pe solduri mangaindu-ma.

Suflet pierdut

  O vad dar nu o pot atinge. Sunt prins intr-un glob de sticla si nu pot iesi.
 Ea rade! Rasul ei senzual ma innebuneste...buzele cu corturile gurii incretite. E un joc. Totul e doar un vis, jocul ei in care sunt prins.
Ma vrajeste cu privirea ei. E prea hotarata sa imi atinga inima si sa mi-o smulga. Se va juca din nou cu ea, mereu face asa. E doar un joc ucigas in care am intrat si nu mai gasesc scapare.
Mi-a fost de ajuns sa o vad si m-a blestemat. Fata sireata ce fura inimi si distruge mineti...lasa-ma in pace! Vreau sa mor fericit cu tine alaturi.
Suntem aici la ultimul nostru dans, haide sa il dansam cum nimeni alcineva nu a mai facut-o vreodata.
Minte-ma frumos, spune-mi ca ai nevoie de mine! Vreau sa mor fericit, sa fi ultima mea amintire.
Cuprinde-ma in brate, distruge-mi sufletul, arde-mi mintea.
Imaginea trupului tau suav, privirea ta fixa, miscarile senzuale si gesturile tale coplesitoare ma macina, toate persista in mintea mea la fel de intens ca si parfumul dulce, care imi inunda simturile. Ia-ma si du-ma pentru ultima oara in inaltul cerului ca sa ma izbesc cat mai tare de pamant.
Sunt prins in lanturile seducatoare ale dragostei. Vreau sa imi sorbi trupul pentru ultima data. O tu ! Ispita inselatoare, esti ca un viciu!
 Sunt dependent de tine, dar pentru ca ai nevoie de libertate eu am sa plec si am sa te las. Sa ai grija de tine.
Imi doresc sa fiu singurul care experimenteaza asta , dar stiu ca acesta este un ciclu in care vor mai rataci si altii care nu vor scapa usor de vraja ta.

Oare sa fie iubirea cea care imi lipseste? printre neajunsurile financiare si spirituale oare iubirea ma face sa ma simt implinita? Aceste intrebari ma framanta de ani intregi, tocmindu-mi un cap idei prost concepute despre realitatea crunta pe care eram obligata sa o infrunt.
Deseori ma gandeam la ipoteza pierderii inconstiente a marii iubiri. Daca, fara sa vreau, am trecut nepasatoare peste aceasta fericire vesnica? Dar, oare nu este cu putinta aceasta, nimic nu e intamplator. Poate ca am ratat aceasta oportunitate pentru ca nu eram pregatita sa imi asum responsabilitatea unei relatii sau poate, ca fiind prea egoista destinul a vrut sa nu raneasca persoana care mai apoi urma sa imi devina partener.
Acest moment al vietii este asemenea unui bumerang, daca nu poti sa il prinzi din zbor trebuie sa astepti sa se intoarca la tine.
Cauza indoielii mele are radacini nu tocmai bine definite. Nu imi puteam intelege reactiile, manifestarile asa ca m-am decis sa imi pun mai multe intrebari pentru a putea descoperi acea fiinta pura si neatinsa care zace in mine.
Intr-o lume asa cruda si orgolioasa, putini te stiu intruma si pentru ca nu poti niciodata sa fi sigur pe cel de langa tine este mai bine sa iti poti rezolva problemele singur.
Asa stand lucrurile zi de zi si analizandu-ma am reusit sa imi inteleg unele decizi involuntare.
Dragostea si talentul meu fata de muzica m-au ajutat sa pornesc pe acesr drum. Dar intrebarea era ce m-a ambitionat sa nu ma las calcata  in picioare si depasita de catre nimeni pana in acest punct al vietii?
Dupa ore in sir de studiu si analiza cu o imagine a trecutului meu am realizat ca toate esecurile in dragoste m-au ambitionat tot mai mult sa ma dezvolt ca persoana si ca muzician.In muzica am gasit alinare si placere pe care nu am reusit sa o gasesc pe plan emotional.
Eram contienta ca nu eram perfecta mai ales din punct de vedere fizic si mereu am fost tachinata sau chiar jignita, dar toate aceste poveri au fost motivele principale pentru care am performat si m-am dezvoltat pe cele doua planuri care mi-au definit implinirea. acest contrast contureaza perfect dezvoltarea personalitatii mele.